Vasile Gădălean, Licuță, cum i se spunea acasă, în comuna Bonțida, din județul Cluj, a fost, de mic, pasionat de Armată, a urmat școala militară și a optat pentru o carieră în domeniu, fiind angajat ca maistru militar la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii.
El mai avea un frate mai mic, Florin, care lucra cu el la bază, și unul mai mare, Adrian, care a rămas acasă, în Bonțida, iar acum se pregătește de înmormântare, alături de familie. Vasile va fi îngropat în cimitirul din Bonțida.
„De mic a făcut școala militară și i-a plăcut Armata, a fost în cinci-șase misiuni în Irak și Afganistan, apoi s-a retras mai aproape de casă, la Câmpia Turzii, și a vrut să își întemeieze o familie. A scăpat cu bine din misiuni, n-a murit acolo, în străinătate, a murit aici, în România, din păcate, la doar 33 de ani. I-au plăcut foarte mult uniforma militară și Armata, era maistru militar, se ocupa de elicoptere. Era ca și căsătorit, are un băiețel de un an și jumătate”, spune Adrian.
El adaugă că toți cei trei frați erau foarte apropiați, iar el a vorbit cu Vasile chiar vineri, înainte ca acesta să urce în elicopterul care s-a prăbușit.
„Eram foarte apropiați, era o diferență între noi de doi ani și jumătate, vorbeam toată ziua la telefon, ne sfătuiam unul pe celălalt, ieri (vineri – n. r..) am vorbit cu el înainte să plece în misiunea de la Cincu, mi-a spus că vorbim mai încolo, dar apoi s-a petrecut tragedia. Era o misiune normală, cum fac ei acolo”, povestește Adrian Gădălean.
O mătușă a lui Vasile, Viorica Gădălean, este cea care a stat cu mama acestuia, când s-a aflat despre tragedie.
„Licuță era un băiat extraordinar, foarte bun, îi plăcea cariera militară, a fost în Irak și Afganistan, de câte ori venea acasă la Bonțida venea pe la noi, era liniștit. Cu banii strânși și-a făcut o casă în Bonțida, chiar săptămâna trecută a fost acasă și a lucrat la casă, spunea că în momentul în care va ieși la pensie se va muta acolo și se va ocupa de agricultură. Avea planuri pentru viitor, dar nu a mai apucat. Nu s-a plâns niciodată de armată. Era mândru și de băiețelul lui, mă întreba «Mătușă, așa-i că băiețelul meu e cel mai frumos?». Asta e viața. Nu știam că era în misiune, am primit un telefon și mi-au spus să vin repede, să fiu cu mama lui și când ea a aflat tragica veste, s-a trântit pe jos, și-a pus mâinile în cap, nu am știut ce să fac cu ea să o liniștesc”, povestește Viorica Gădălean.
Pentru familie, durerea este cu atât mai mare cu cât în urmă cu trei luni l-a pierdut și pe tatăl lui Vasile Gădălean.
Și Dorin Nap, un unchi al lui Vasile Gădălean, își amintește cum acesta a ales cariera militară, care i-a plăcut foarte mult.
„Îl știu de mic, a învățat totdeauna foarte bine, a terminat Liceul Energetic din Cluj-Napoca, era tehnician electronist. Și-a ales meseria militară, îi plăcea foarte mult ce face. Dumnezeu îi ia pe cei mai buni. Avea un brevet pentru avioane de cercetare fără pilot, dat de Armata americană, asta făcea în Afganistan. Erau numai vreo doi în țară care aveau un astfel de brevet”, afirmă Dorin Nap.
Elicopterul militar care s-a prăbușit vineri, în jurul orei 10.50, într-o zonă împădurită, în apropiere de Stejăriș, aflată între localitățile Laslea, Mălâncrav și Iacobeni din județul Sibiu, aparținea Bazei Aeriene 71 Câmpia Turzii.
Opt militari din aparatul de zbor au murit, iar cei doi supraviețuitori au preluați de un elicopter SMURD și duși inițial la UPU a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Târgu Mureș, după care au fost transferați la Spitalul de Arși din București.
Printre cei răniți se află maistrul militar Valentin Bora, despre care un coleg de serviciu spune că știe că este „un bun profesonist”.
„Atâta știu, că e bun profesionist. Nu știu de cât timp e în unitate, era de câțiva ani. De puțin timp s-a mutat aici, la Câmpia Turzii (într-un bloc unde locuiesc mai mulți militari de la Baza Aeriană 71 – n.r.). Mai multe nu știu, eu lucrez în unitate într-o parte, el lucrează în altă parte”, spune Paul Frățean.
În același accident a murit comandorul Artur Grigore Palfi. Pe acesta, o vecină din blocul de pe strada Donath din Cluj-Napoca, unde locuiește familia Palfi, și-l amintește ca fiind „un om extraordinar, comunicativ, de treabă”.
„Îl vedeam destul de rar pentru că făcea naveta la Câmpia Turzii. Când era acasă, mergea cu familia și cu fiul care este în clasa a IX-a în excursii”, spune femeia.